Compunere argumentativă genul liric—"Izvorul nopții" de Lucian Blaga

Compunere argumentativă genul liric — "Izvorul nopții" de Lucian Blaga

"Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea."

Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă în mod direct gândurile, ideile, sentimentele prin intermediul eului liric, apelând la un limbaj poetic bogat în procedee artistice (figuri de stil și imagini artistice).

Opera literară "Izvorul nopții" de Lucian Blaga aparține genului liric deoarece are o structură de tip modernist, prin exprimarea în mod direct a sentimentelor și ideilor poetice și prin expresivitatea limbajului artistic.

În primul rând, poetul Lucian Blaga își mărturisește direct sentimentele de admirație față de frumusețea iubitei ("ți-s ochii așa de negri"). Prezența eului liric se regăsește atât prin forme verbale și pronominale la persoana I ("stau", "îmi", "mea"), cât și la persoana a II a ("ți-", "ta", "tăi"). De asemenea, eul liric găsește perfecțiunea în iubire și prin utilizarea celor două substantive în cazul vocativ ("frumoaso", "lumina"). Titlul poeziei este o metaforă care sugerează fascinația eului liric în raport cu frumusețea feminină ("Izvorul nopții").

Cuvantul-cheie al textului este constituit de prezența substantivului "ochii" repetat de trei ori, în felul acesta poetul insistă pe intensitate negrului care proiectează imaginea iubitei într-o atmosferă de mister.

În al doilea rând, ideile poetice sunt evidențiate printr-un limbaj expresiv care apelează la metafore ("izvorul nopții", "ochii tăi sunt izvorul", "o mare de întuneric "). În text apare și o serie de epitete care sugerează profunzimea acestora, dar și misterul pe care îl degajă ("ochii-așa de negri" , "ochii adâncii", "tainic curge").  Enumerația "peste văi și peste munți și peste șesuri" semnifică puterea pe care o au ochii iubitei, lumina acestora cuprinde întreaga natură, întreg universul. 

Elementele de versificație sunt specifice poeziei de tip modernist, versurile nu sunt organizate în strofe, ritmul și rima lipsesc, măsura este inegală, însă muzicalitatea este dată prin pauzele create de punctuație și tipică (așezarea cuvintelor), redând emoția eului liric îndrăgostit. 

În concluzie, poezia "Izvorul nopții" de Lucian Blaga aparține genului liric prin invocarea frumuseții iubitei și prin punerea-n valoare a acesteia prin mijloacele artistice utilizate.